“If you remember me, then I don't care if everyone else forgets.” ― Haruki Murakami, Kafka on the Shore

duminică, 16 septembrie 2012

Oglinda - Prolog

Oglinda
Prolog


            Într-o lume în care nici tu nu mai știi cine ești, într-o lume care te macină pe dinăuntru și lasă mult prea încet urme la suprafață, într-o lume care te rănește involuntar iar tu trebuie să te supui, să cazi în genunchi și să implori iertare, apoi să fii luat în râs, într-o astfel de lume, nici iubirea nu mai poate străpunge întunericul. Nici măcar dragostea sfântă, săruturile și atingerile pure, inocente, podoabe ale sufletului, așa numite sentimente, nici măcar acestea nu sunt destul de luminoase pentru a face ca ușa ce ne ține captivi să dispară.
            Cu toții suntem închiși într-o încăpere fără de fereastră. Stăm împreună, dar nu ne vedem chipurile, și totuși ne cunoaștem între noi-vocea, figura feței, comportamentul, gesturile. Iar afară, afară e lumină, ca o primă zi de mai, când totul lucește în jurul tău iar cerul zâmbește fericit, când până și soarele râde la chicotul sensibil al unui copil, însă noi, captivii, rămânem în umbră, fără să vedem nimic, fără să simțim nimic. Plângem împreună, dormim împreună, mâncăm împreunăm. Respirăm, dar nu trăim. Suntem ca niște prizonieri într-un iad mult mai înfiorător decât cel despre care se vorbește, pentru că acesta e real. Iar noi, în loc să ne bucurăm de cerul senin, ne privim într-o oglindă spartă, ne vedem în mii de reflexii, dar nu ne recunoaștem în niciuna.
            Suntem ceea ce se numește un înger negru, un înger pierdut. Noi, îngerii pierduți, ne scriem viața cu cerneală sângerie, fără a asculta de cineva. Atunci când un înger negru se întâlnește cu un înger divin, lumina și bunătatea este îndepărtată, iar frumusețea pură cade în păcat. Nimeni până acum nu s-a abătut de la regulă. Sacrul devine eclipsă, foaie dintr-o biblie profană.
            Și totuși...Este posibil...ca un înger pierdut să primească lumina unui înger divin? Ar însemna asta sacrificiu? Sau poate e doar o iluzie a unui înger ca mine, un înger pierdut ca micile fragmente de ceas printre foile unui jurnal învechit.
            Îmi caut îngerul divin, care să mă împingă către suprafață, către lumina unei zile de primăvară...


Copyright © 2012 Acesa
All rights reserved

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu

© Tea Time, AllRightsReserved.

Designed by ScreenWritersArena

Cute Polka Dotted Pink Bow Tie Ribbon