Hello,
Aș putea începe cu o oarecare prezentare, dar nu vreau să cad nici în snobism, nici în monotonie, așa că voi fi scurtă:
Mă numesc Simina, 15 ani, am multe pasiuni, poate prea multe, dar pentru început aș dori să amintesc de
poate cea mai importantă dintre ele:
Japonia
________________
________________
Despre pasiunea mea voi vorbi pe parcurs. Aș vrea însă să mă opresc asupra unui lucru: nu credeam că ziua asta va veni vreodată. Și nu mă refer la 05.08.2012, ora 10:30 PM (culmea ironiei, chiar atât e ceasul) ci la ziua în care aveam să-mi încep un blog.
Nu e prima dată când încerc. Să fiu sinceră, am avut multe tentative, dar niciodată nu am acționat. De ce? Nici măcar eu nu știu. Însă sunt două persoane care m-au determinat să o fac.
Prima dintre ele este prietena mea, Axy:
Iar al doilea...Ei bine, e un bărbat care a avut o mare influență asupra mea, și nu numai pentru cartea pe care a scris-o. (deși, trebuie să recunosc, dacă nu era Iertați-mă că nu sunt japonez, nu cred că m-aș mai fi bucurat de o asemenea îndrumare).
Nu vreau să par naivă sau visătoare, nici insistentă sau enervantă, dar niciodată nu crezut că o persoană își poate afirma părerile atât de sincer, creionând și îmbrăcând fiecare element într-o ironie persistentă. Probabil de aceea îl admir atât de mult...
________________
________________
Revenind la "acea scurtă descriere despre mine"...Acum ceva timp, nu mult, însă da, cu ceva timp în urmă îmi plăcea să țin un jurnal. Am renunțat la el imediat după ce am realizat că mama nu avea să renunțe la vechile obiceiuri, însă am păstrat totul la loc sigur.
Dar după vreo 3 ani de fidelitate acordată caietului cu Barbie, am ajuns la o concluzie: sunt atât de multe lucruri care se întâmplă în viața unui om, încât nici dacă ai 3 ani la dispoziție nu le poți aminti pe toate.
Acum, când am crescut și mă văd trecută de la unul dintre dinozaurii școlii la unul din bobocii liceului, încep să văd acest blog ca pe un nou jurnal. Desigur, nici aici nu voi reuși să-mi strâng fiecare amintire, fiecare rădăcină și să o lipesc de tastatură (sincer, nici nu asta îmi era intenția), dar aș putea să-mi pictez viața prin cuvinte.
Pentru că până la urmă, fiecare pastel e inspirat dintr-o altă lume, iar fiecare altă lume e inspirată dintr-o poveste. Aici e povestea mea.
~Ronnie
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu