Filme favorite

Filme Favorite

Am văzut multe filme la viața mea, și pot să spun că sunt extrem de critică. Nu mă prea dau în vânt după filmele noi, cu toate că trebuie să recunosc - unele chiar sunt pură artă. Dar pur și simplu nu mă încântă, nu mă mișcă. Efecte prea bune, actori pe care atunci când îi vezi într-un film, uiți că au și o viață personală. Pur și simplu am senzația că cinematografia a ajuns la un nivel atât de înalt încât mai mult lucrează mașinile decât oamenii. Aș spune comercial, dar nu știu cât s-ar potrivi. 

Desigur, nu vreau să par o ipocrită. La unele îmi place și mesajul, și decorul, și actorii, și firul poveștii, și tehnicile folosite, însă continui să cred că cinematografia a atins culmile gloriei acum mult timp, iar acel moment va rămâne veșnic apus, eclipsat de tehnologia din ziua de azi. 

Unde vreau să ajung? Nicăieri în mod deosebit. Nu vreau decât să lămuresc un lucru: nu sunt împotriva filmelor recent apărute, unele chiar îmi plac, dar pentru mine, filmele din anii 80 vor fi mereu cele mai reușite.

Iar dintre toate câte am văzut, pe 3 le voi considera mereu incredibile. 

1) Great Balls of Fire (1989)

Great Balls of Fire e povestea lui Jerry Lee Lewis, cu siguranță unul din cei mai buni muzicieni ai anilor 50. A fost printre puținii, dacă nu singurul, care a reușit să-l doboare pe Elvis Presley în topurile de atunci, și să atragă atenția tinerelor de pretutindeni.

Însă, cu toate că stilul său nebun și încrezut a reușit să stârnească atât de multă apreciere, în același timp i-a distrus cariera. În 1958, pe când Jerry Lee Lewis avea 23 de ani, la concertul din Anglia, un reporter a aflat de căsătoria lui cu verișoara sa de gradul doi, care avea doar 13 ani. Scandalul din viața sa personală a avut un mare impact asupra lumii, încât aproape dispăruse de pe piața muzicală.

Desigur, aș avea multe altele de amintit. Însă aș prefera să păstrez tăcerea, în caz că e cineva doritor de a vedea acest film. Îl recomand. 

Trailer - here

Best Quotes: You don't move like no virgin.

I shine like gold when I play that piano. 

2) The Breakfast Club (1985)

The Breafast Club va rămâne mereu filmul meu favorit. 

Am dat de el datorită melodiei de la Simple Minds, Don't You Forget About Me, și pot spune că nu m-a dezamăgit deloc. Știu că unii ar spune că e plictisitor, dar pentru mine a fost simplă inspirație. 

Cinci tineri care erau colegi de liceu, însă care nu se cunoșteau, sunt trimiși într-o sâmbătă la școală pentru a ispăși o pedeapsă. Inițial, păreau că nu aveau nimic în comun. O ciudată, o frumusețe, un tocilar, un arogant și un sportiv. Însă, la finalul zilei descoperă cât de bine se completau de fapt, și cât de apropiați erau unii de ceilalți. Se leagă prietenii, ba chiar relații. Reușesc să-și împărtășească secrete și temeri, trucuri și idei. Finalul e probabil unul dintre cele mai bune pe care le-am văzut în viața mea. E prima dată când văd intriga rezolvată atât de...delicat, aș putea spune, ca și cum nu ar fi existat vreodată. 

E un film cu un mesaj puternic, dacă știi să îl extragi. Am învățat multe din el, și sper să nu fiu singura.

Trailer - here.

Best Quotes: You see us as you want to see us, in the simplest terms, in the most convenient definitions. But what we found out is that each one of us is a brain, and an athelete, and a basketcase, a princess, and a criminal. 

3) Sid and Nancy (1986)

Sunt sigură că mulți ați văzut filmul ăsta, sau măcar ați auzit despre el. Dacă nu, ar fi cazul să o faceți.

Să fiu sinceră, sunt adepta filmelor de dragoste (unele dintre ele), iar Sid and Nancy cred că a fost cel mai special pe care l-am văzut până acum. Mi-a deschis ochii, m-a făcut să realizez că viața nu e tocmai roz, că sunt persoane care chiar trăiesc o asemenea traumă.

E povestea de iubire dintre o prostituată, Nancy, și basistul trupei Sex Pistols, Sid Vicious. Gary Oldman a avut o interpretare incredibilă a rolului de Sid, pot spune că m-am îndrăgostit de el din primele minute. Ce m-a fascinat a fost nebunia lor. Au avut o relație atât de nonconformistă, pentru care au fost judecați și încă sunt. Lumea nu a crezut niciodată în ce aveau ei și mereu au fost luați în bătaie de joc, însă, ca să mă exprim mai concret, they didn't give a fuck. 

Asta a dus la un final tragic. O poveste genială, cu un sfârșit cutremurător, cam așa aș descrie întreaga ecranizare a unei iubiri reale, care nici măcar până acum nu a putut fi deslușită. Nimeni nu știe ce s-a întâmplat, nici cu Nancy, nici cu Sid, însă, important este că, deși au fost separați pentru un timp, acum sunt împreună. 

Cine spune că drogații nu pot iubi? Cine spune că dacă ți-ai ratat viața, că dacă trăiești mereu în desfrânare și în beție nu ai sentimente? 

Lumea mereu a judecat, și va judeca. E păcat că nu putem să aruncăm o privire în trecut și să vedem unde duce fiecare greșeală a noastră, pentru că multe din lucrurile care azi sunt considerate la modă, cool, jmechere, mereu conduc către râpa care se afla chiar în față. Un singur pas greșit, și ai căzut. Prea puțini reușesc să se oprească la timp. Din nou, e păcat...

Trailer - here.

Best Quotes: Love kills. 

_________________

Trecând peste discuția rezervată pentru fiecare film în parte, aș dori să închei cu un ultim mesaj. Ce-mi place la cinematografia din anii 80 este că munca și sufletul pus în fiecare scenă vor fi mereu vizibile. Actorii sunt excepționali. Fiecare gest, fiecare replică e dusă la extrema aceea teatrală. Oamenii de acolo nu se rezumau la niște lacrimi false sau la imitatul unui chip vesel. Abia atunci reușeai să faci diferența dintre realitate și lumea filmului. E doar părerea mea, dar nu cred că acestea două ar trebui amestecate. În ziua de azi, aici se greșește - totul e prea ca la carte, nu se mai pune accent pe spontaneitatea și pe talent în sine. Dar, mă repet, e doar părerea mea. 

~Ronnie