Model în viață

Model în viață

Apreciez și țin la mulți. Urmăresc și iau ceea ce îmi place de la cine cred că merită. Vânez calități ce le pot atașa și la caracterul meu, și totuși...Pe cine urmăresc?

Mulți îl numesc model în viață. 

-E cumva...ca o...o persoană după care să te iei, pe care să o copii, pe care să o admiri?

Pentru mine, un model în viață nu e nimic de genul ăsta. Da, sunt multe persoane care îmi câștigă respectul, mai puține care reușesc să-l păstreze, însă nu le pot numi pe toate modelele mele în viață. Aș putea spune că e un medic renumit, pentru că asta e meseria pe care vreau și eu să o îmbrățișez, un autor favorit, pentru că îmi place mult și să citesc, și să scriu, un profesor de la care am învățat multe de-a lungul anilor...

Și sunt multe persoane de acest gen pe care le-aș putea numi inspirație. Dar niciunul din ele nu e un adevărat model în viață pentru mine. De ce? Pentru simplul fapt că nu pot să mă ghidez după ele decât din anumite puncte de vedere. Admirația e una, urmăritul unei persoane atât de aproape pentru a-l numi model e alta.

Modelul meu în viață nu e nici un scriitor, nici un medic, nici un profesor, nici un spălător de mașini, nici un dansator, nici...

E un inginer mecanic. Și e tatăl meu.

Poate părea demodat să-mi numesc tatăl model în viață. Locuiesc cu el sub același acoperiș, îi știu punctele slabe, îi cunosc defectele și calitățile, dar cred că tocmai asta e ideea. Cu toate că-l cunosc atât de bine, îl apreciez atât de mult!

O persoană atât de posesivă ca el, rațională și mereu atentă la detaliu, de cele mai multe ori cu o privire serioasă, rar amuzat de orice e în jurul ei, cu o voce îngrozitor de puternică în timp ce țipă, o persoană irascibilă, și totuși, extrem de bună la suflet. Așa e el. 

Mereu fac prostii, iar el mă pedepsește mereu ba cu amenințări, ba cu o ceartă bine planificată. 

Când nu ne certăm, îi spun orice. Vorbim despre orice, mai mult decât vorbesc cu orice altă persoană. Niciunul din noi nu e amuzant, dar când suntem împreună, scoatem cele mai distractive idei din absolut orice. Și mai este inteligența lui...Nu știu cum reușește, dar uneori mă surprinde când realizez cât de multe știe. 

De ce e el modelul meu în viață?

Simplu: pentru că nu m-a dezamăgit niciodată. Față de alte persoane în care am avut încredere și mereu reușeau să mă facă să o pierd, el nu a eșuat vreodată. Și nu spun asta pentru că e tatăl meu. Teoretic, ar trebuie să fiu mai apropiată de mamă, însă ceea ce găsesc eu în tata e o răbdare și o ambiție imensă. Ceva ce eu nu am, dar încerc să capăt.

Nu cred că un model în viață e o persoană de succes. De fapt, ce vorbesc. Pentru mine succesul nu înseamnă nici bani, nici premiul Oscar, nici faimă. Succesul pentru mine e fericire. Știu că dacă voi fi fericită în viitor, am atins un apogeu și nu am trăit degeaba. Mi-am atins scopul. Iar cu asta cred că am zis tot. 

~Ronnie