Ce am învățat
Ce m-au învățat cei mici: Niciodată nu voi mai fi așa. Timpul trece; în sufletul meu voi rămâne veșnic un copil, dar niciodată nu voi mai fi unul în adevăratul sens al cuvântului. Să fii copil nu înseamnă să te joci sau să fii mic. Să fii copil înseamnă să privești către bradul de Crăciun și să te întrebi când vine Moșul, să percepi moartea ca o pauză de la viață, să privești stelele și să te gândești: într-o zi le voi atinge.
Ce m-au învățat cei mari: Niciodată nu voi fi mare în adevăratul sens al cuvântului. Mereu voi mai avea de învățat ceva, și niciodată destul. Niciodată nu voi putea renunța la acel gram de inocență, de naivitate pe care o am de când m-am născut. Niciodată nu voi putea renunța la acea parte din mine care va spera mereu la zâne și unicorni...
Ce m-au învățat cei puternici: Puterea lor se măsoară în slăbiciuni. Nu există oameni puternici, oameni slabi, oameni care trec peste, oameni care uită. Sunt doar termeni ce nu pot fi definiți. Oamenii puternici sunt cei care reușesc să-și stăpânească emoțiile, oamenii care reușesc să-și ascundă cât mai mult chipul în spatele coperții pe care ne-o afișăm cu toții din frică.
Ce m-au învățat cei slabi: Slăbiciunea nu se măsoară în lacrimi. Slăbiciunea e echivalentul unei pierderi și regăsirea acesteia atunci când aparține altcuiva. Slăbiciunea e legătura dintre dispariție și apariție, e pierderea speranței într-o lume în care nu există leac pentru tristețe.
Ce m-au învățat cei îndrăgostiți: Dacă fericirea te face să zâmbești, iar tristețea te face să plângi, iubirea te face să simți tot și să nu mai simți nimic. Să fie un sentiment dulce? Un sentiment dur, aspru? Cred că e doar o bucurie regretabilă.
Ce m-au învățat cei solitari: Să fii singur nu înseamnă să nu ai pe nimeni alături sau să intri într-o depresie fără a mai avea vreo șansă de scăpare. Solitarii sunt oameni care dorm îmbrățișându-și aspirațiile, oameni care-și sărută până și cele mai mici bucurii, oameni care știu să trăiască plângând și râzând cu propria lor inimă. Oameni care nu împărtășesc nimic cu nimeni, dar oameni care reușesc să zâmbească sincer. Pentru că ei suferă doar alături de ei.
Ce m-au învățat cei visători: Omul visător e cel mic, cel mare, cel puternic, cel slab, cel îndrăgostit, cel solitar.
